01De unde vine 300 DPI și de ce este de obicei greșit
300dpi este aproximativ cel mai fin detaliu pe care îl poate distinge o persoană cu vedere bună la aproximativ 25 de centimetri, adică distanța de citit. Asta îl face ținta corectă pentru ceva ținut în mână: o pagină de carte, un album mic, o carte poștală. A devenit cifra universală pentru că tipografiile aveau nevoie de o singură regulă, nu pentru că se aplică la fiecare print.
Nimeni nu privește un print de un metru lățime de la 25 de centimetri. Se dau înapoi, pentru că e singura cale de a vedea totul. Iar cu cât se dau mai înapoi, cu atât ochiul lor distinge mai puțină rezoluție, direct proporțional. La doi metri, circa 43dpi este tot ce poate distinge ochiul. De aceea panourile publicitare se printează la 10-20dpi și arată impecabil din mașină, și de aceea un fișier de 24MP face un print excelent de galerie de doi metri, deși „doar” reușește 20 pe 13 inci la un 300dpi strict.
Setarea Auto de mai sus folosește această relație în loc de o cifră fixă. Este răspunsul real la „cât de mare pot printa”, și de obicei este mult mai generos decât sugerează regula 300dpi.
02Decuparea e mai scumpă decât pare
Decuparea elimină suprafață, nu doar o margine, așa că efectul se compune. Ia un cadru nativ 3:2 de la orice aparat standard. Decupează-l la 8x10 și pierzi aproximativ 20% din pixeli. Decupează-l la pătrat și pierzi o treime. Decupează la un panoramic 2:1 și pierzi un sfert. Apoi ține minte că o decupare pentru compoziție se adaugă peste decuparea pentru raportul de aspect, iar o „strângere ușoară” de 20% pe fiecare axă mai costă încă 36% din fișier.
Răspunsul practic este la momentul fotografierii, nu în post. Dacă știi că un cadru va fi livrat pătrat sau printat 8x10 pentru un client, încadrează larg. Spațiul din jurul subiectului e gratis cât stai acolo și imposibil de cumpărat după aceea. Diagrama de mai sus arată exact ce scoate fiecare raport din cadrul tău.
03Upscaling-ul și limitele lui
Upscaler-ele bazate pe învățare automată au schimbat cu adevărat acest calcul. Pe un original clar, bine expus și cu puțin zgomot, uneltele actuale dau rezultate credibile la de două până la patru ori dimensiunile liniare, adică de patru până la șaisprezece ori suprafața. Este real și merită folosit.
Ce nu pot face este să recupereze informația pe care senzorul nu a înregistrat-o niciodată. Un cadru ușor moale devine un cadru mai mare, ușor moale, iar zgomotul devine un zgomot mai mare și mai ciudat. Upscaling-ul multiplică orice calitate ai avut la început; nu adaugă deloc. Tratează cifrele de pe această pagină ca pe pragul tău de încredere și orice upscaling ca marjă în plus.
04Întrebări frecvente
La un 300dpi strict, 28.8MP. La o distanță realistă de vizionare pentru un print de mărimea aceea, aproximativ 200dpi sunt suficienți, ceea ce cere cam 12.8MP. Un aparat de 24MP printează 16x20 fără probleme.
Doar pentru printurile ținute în mână. 300dpi este ce distinge ochiul la aproximativ 25cm. Printurile mai mari se privesc de mai departe, iar cerința scade proporțional. Panourile publicitare merg la 10-20dpi.
Upscaler-ele moderne adaugă detalii plauzibile și pot aduce de două până la patru ori dimensiunea liniară pe un original clar. Nu pot recupera detalii care nu au fost niciodată captate, deci un fișier moale devine un fișier mai mare, tot moale.
Pierzi suprafață, nu o margine. Un cadru 3:2 decupat la 8x10 pierde aproximativ 20% din pixeli; decupat la pătrat pierde o treime. Dacă știi raportul de livrare, încadrează larg la fotografiere.